O părtășie a surorilor în scopul încurajării la slujire a existat de-a lungul timpului în majoritatea bisericilor baptiste, fie că a fost o lucrare organizată (întâlniri periodice de rugăciune și părtășie sau activități sociale de ajutorare a celor în nevoi), fie că era vorba de două sau mai multe surori care se adunau să se roage și să slujească împreună în biserică sau societate. Întotdeauna lucrarea surorilor a fost una de susținere a lucrării bisericii, ca parte din aceasta, nu ca o lucrare separată sau concurentă.
Libertatea religioasă survenită după căderea comunismului a deschis noi oportunități de slujire, dar și accesul la mijloace de echipare a noastră în vederea acestei slujiri. Au apărut cursuri, conferințe, întâlniri, cărți la care înainte nu îndrăzneam să visăm… s-au creat organizații care să se ocupe de orfani, de copiii străzii, de evanghelizare, a înflorit lucrarea cu copiii, au apărut taberele creștine, au fost anii evanghelizărilor pe stadioane, ni se deschideau uși nebănuite. Femeile au fost parte importantă în toate aceste lucrări și și-au dovedit credincioșia în multe feluri.
Lipsea însă ceva pentru ca bucuria și impactul lucrării cu femeile să fie depline și acel ceva era unitatea. Nu exista o viziune unitară care să aducă împreună femeile din mai multe biserici, astfel încât slujind fiecare nevoilor din biserica ei, să poată conta pe sprijinul și încurajarea altor femei, sau să poată măcar periodic să se adune mai multe și să împărtășească din bucuriile și provocările slujirii în familie, biserică și societate. Liantul de care aveam nevoie ne-a fost trimis în persoana Ginei (Eugenia) Bulica, o femeie a cărei viziune pentru lucrare și al cărei entuziasm contagios a reușit să însuflețească și să inspire și alte femei. În anul 2000, recent întoarsă din Anglia unde studiase împreună cu soțul ei la London Bible College, Gina a preluat coordonarea lucrării cu femeile în Biserica Baptistă Betel. În acest timp ea a organizat și întâlniri cu femei din mai multe biserici, implicate deja în slujire sau dornice să se implice, pentru a se cunoaște și a găsi căi de comunicare între ele. În anul 2008 s-a înființat Departamentul lucrării cu femeile în cadrul Comunității baptiste de Timișoara, departament coordonat de Gina Bulica, din a cărui conducere mai făceau parte Alina Birgean, Ligia Isac, Mărioara Bejinar, Pușa Linguraru, Lili Iosub, Patricia Runcan și Emma Goldiș. În decembrie 2008 apare primul număr al revistei Maria, revistă trimestrială a nou-înființatului departament al lucrării cu femeile. Această revistă se vrea, așa cum s-a arătat in primul număr al ei, dar nădăjduim că s-a și demonstrat de-a lungul anilor, un mijloc prin care să ținem legătura unele cu altele, să ne adunăm în jurul unor învățături pe care le prețuim fiindcă sunt bazate pe Scriptură și să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune.
Gina, împreună cu echipa formată, a organizat conferințe de ucenicie și mentorare cu femei din Timișoara, din comunitate, apoi din Republica Moldova, în colaborare cu surori din Tyler, Texas. Pe lângă surorile din România, în special din Timișoara și împrejurimi, Gina s-a preocupat de încurajarea și formarea de ucenice din Serbia, Moldova, Ucraina, chiar Kazahstan. De surorile din Republica Moldova a legat-o o prietenie strânsă și a continuat să călătorească și să se implice în lucrarea din Moldova chiar dacă era diagnosticată cu o boală gravă, care a făcut-o să ajungă dependentă de aparatul de oxigen. De asemenea, a continuat să motiveze și să mentoreze femeile din comunitate prin întâlniri personale sau convorbiri telefonice programate periodic, prin rugăciune și încurajare, chiar dacă oficial s-a retras din lucrare în 2011. Exemplul ei de credincioșie și dedicare mișcă încă inimile tuturor celor care au cunoscut-o și au beneficiat de slujirea ei.
Din anul 2011, conducerea Departamentului lucrării cu femeile din comunitate a fost preluată de Alina Birgean, care a continuat lucrarea cu credincioșie, împreună cu celelalte surori, ducând mai departe revista Maria, organizând întâlniri periodice între surori din mai multe biserici fie la zile festive cum ar fi 8 Martie, fie întâlniri de rugăciune sau de planificare a unor lucrări de slujire; s-au organizat (și continuă și acum) ieșiri cu surorile văduve, strângeri de ajutoare pentru diferite cauze, acțiunea ”Ghiozdanul” (care a început ca o lucrare a surorilor și ne bucurăm că a fost preluată de conducerile bisericilor, de RVE și de alte organizații creștine). S-au menținut și chiar s-au apropiat și mai mult legăturile cu surorile din Moldova, concretizate prin participarea unora dintre noi la conferințele sau întâlnirile lor, trimiterea de cadouri (reviste, cărți, chiar bani destinați unor lucrări), susținerea participării surorilor din Moldova la evenimente din Timișoara. Ca mamă adoptivă a unui copil cu nevoi speciale, Alina a organizat întâlniri cu mamele copiilor care se confruntă cu aceleași probleme, în colaborare cu DGASPC, reușind să aducă astfel încurajare și bucurie acestor femei, dar și să dovedească o bună mărturie în societate.
De-a lungul anilor unele dintre surori s-au retras din comitetul departamentului lucrării cu femeile, rămânând în alte slujiri, iar altele s-au adăugat ulterior, astfel încât de la înființare și până azi au mai activat în acest departament Maria Preda, Ionela Liuba, Grațiela Ciortuz, Daniela Sala, Lorena Rusovan. S-au alăturat în calitate de colaboratoare permanente la revista Maria, constituind un aport prețios: Camelia Cîmpan din Arad, Ana Pașcalău, Mirela Mornăilă.
Un regret pe care îl avem, ca să mărturisim și aspectele mai puțin luminoase , este că deși am reușit să adunăm femeile în jurul unor scopuri comune, deși e frumos că ne cunoaștem și e minunat să facem lucruri bune împreună, totuși nu am reușit pe deplin să insuflăm dorința de implicare a femeilor în ucenicie, mentorare și slujire în bisericile unde implicarea nu exista deja înainte de lurarea cu femeile pe comunitate. La fel s-a întâmplat cu revista Maria: a fost solicitată în bisericile care aveau cel puțin o reprezentantă în comitetul de redacție, dar prea puțin impact a avut în bisericile care s-au alăturat doar ocazional sau deloc acestei lucrări. Sperăm că publicarea revistei și în mediul online să contribuie la răspândirea ei mai largă și la deschiderea mai multor surori față de ea. De asemenea, sperăm la un feedback constructiv din partea surorilor.
Un aspect important care merită subliniat este susținerea de care ne-am bucurat din partea conducerilor comunității pe parcursul acestor ani; astfel am avut libertatea să slujim fără complexe, totuși nu fără rânduială, ci cu aprobarea fraților păstori, astfel încât să fim o mărturie a faptului că suntem parte integrantă a lucrării din biserici și că scopul nu este să ne evidențiem noi, ci să facem cunoscut și înălțat Numele Domnului și toată gloria să fie a Lui.
La un moment dat, mai ales în contextul dificil al pandemiei, am rămas doar patru femei în coordonare și slujire la departamentul lucrării cu femeile, iar acum avem harul să ne bucurăm din nou de libertatea de a ne întâlni nestingherit. Dorim să prețuim și să valorificăm la maximum această libertate lucrând pentru Împărăție, și fiindcă era nevoie de un suflu nou și de reînsuflețirea acestei lucrări, acum vă putem anunța cu mulțumire că în Departamentul de conducere a lucrării cu femeile din Comunitatea de Timișoara slujesc cu bucurie surorile: Alina Birgean (coordonatoare), Ionela Liuba, Emma Goldiș, Lili Iosub, Daniela Haidu, Mirela Mornăilă și Cristina Lucuța. Ne bucurăm de slujirea lor și vă încurajăm pe toate să vă apropiați de ele, să le binecuvântați, să vă rugați cu ele și pentru ele, să împărtășiți nevoile voastre, sugestiile voastre, și împreună să lucrăm în dragoste și unitate pentru gloria Celui care ne-a așezat împreună pentru o vreme.
Daniela Sala
Leave a Reply